Vladimir Novosadiuc, şef al reprezentanţei RIA Novosti în Moldova

 

Pînă la laegerile prezidenţiale în Moldova mai este aproape o jumătate de an, dar cu fiece zi intriga în jurul postului suprem în stat devine tot mai misterioasă.

 

Pînă la data de astăzi cu pretendenţii reali la această funcţie totul era mai mult sau mai puţin clar. Dar iată că în zilele trecute de odhnă ex-ministrul apărării, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, care s-a aflat mai mult de doi ani în instituţie penitenciară, Valeriu Pasat, conduce Partidul Umanist (PU), prin aceasta înscriindu-se în cursa prezidenţială.

 

În alegerea sa a formaţiunii politice fostul consilier al lui Anatolii Ciubais s-a orientat, probabil, nu de ponderea politică a partidului, iar PU are puţină greutate, în principal s-a făcut auzit prin acţiunile sale împotriva gheilor şi lesbienelor şi pentru familia creştină tradiţională, ci de coincidenţa intereselor.

 

Pasat pînă la aceasta a făcut o mişcare strategică excelentă, anunţînd despre iniţierea referendumului naţional cu privire la studierea obligatorie în şcoală a „Bazelor Ortodoxiei”.

 

Aici el s-a ciocnit pe neaşteptate cu împotrivirea activă ideii lui atît a partidelor de stînga, cît şi de dreapta, a puterii în exerciţiu. Împreună cu el a fost criticat şi şeful Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti, mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, Vladimir, care l-a susţinut deschis pe Pasat. A susţinut, după cum au înţerles antagoniştii noii figuri politice, nu numai ideea lui despre referendum, dar şi pretenţiile la puterea prezidenţială.

 

După cum consideră experţii, Pasat şi-a luat startul cam tîrziu, de aceea astăzi are şanse insuficiente pentru premiul principal, dar PR a obţinut şi va obţine unul suficient de mare. Aceasta, fără îndoială, îi va prinde bine în viitoarea devenire politică în Moldova. Fără îndoială însă jucătorii principali în terenul politic al Moldovei de astăzi rămîn alte figuri. Aceştia sînt liderul comuniştilor, ex-Preşedintele Vladimir Voronin, preşedintele Partidului Democrat Marian Lupu şi liderul Partidului Liberal-Democrat, Primul ministru Vladimir Filat.

 

Voronin, care a fost Preşedinte două termene şi, conform actualei Constituţii nu are dreptul la termenul al treilea, mai mult ca probabil, va participa la această cursă. Acest fapt îl declară nu numai adepţii lui din partid, dar şi unii reprezentanţi ai coaliţiei liberal-democrate. Spre exemplu, juristul cu mare experienţă, vicespeakerul Parlamentului şi membrul Partidului Democrat (PD) Aleksandr Stoianoglo a confirmat recent că modificarea procedurii alegerilor Preşedintelui de la alegerea în Parlament pînă la alegerea de către întregul popor, dacă aceasta se va aproba la plebiscit, în esenţă, îi permite lui Voronin să-şi înainteze candidatura.

 

Ce-i drept, ex-Preşedintele, declarînd că partidul se va mai gîndi, cui să-i încredinţeze să lupte pentru fotoliul de Preşedinte, aduce o intrigă deosebită în situaţie.

 

În opinia politologilor, Voronin are suficiente şanse să devină din nou Preşedinte, dar...

 

Iar „dar” constă în faptul că o parte din electoratul moldovenesc a obosit din cauza aflării permanente în stare de „pregătire de luptă”, ceea ce este specific în ultimul timp pentru situaţia agresivă-instabilă în ţară. Oamenii ar putea să se arunce în diverse părţi – de la alegerea „cuiva”, ca să pună capăt acestei instabilităţi, sau în general să nu vină în secţiile electorale. Din alt punct de vedere, o parte a societăţii civile din Moldova vrea să vadă în Preşedinte un apărător, un tată al naţiunii, „o mînă puternică”. Iar aceasta este una din componentele carizmei lui Voronin. În favoarea lui lucrează şi autoritatea partidului pe care l-a creat, l-a crescut şi îl ţine strîns în frîu.

 

Perioada de opt ani a aflării lui Voronin în postul de Preşedinte este un indicator cu două capete. Pe de o parte, acest segment de timp i-a acordat posibilitatea să facă multe pentru ţară. Pe de altă parte – s-au acumulat, ca întotdeauna, mulţi ofensaţi, obijduiţi, nemulţumiţi de putere. Iar ea, puterea, i-a dat încredere deţinătorului ei în alegerea instrumentelor dezvoltării ţării, dar i-a acordat prea multă încredere în infailibilitatea sa.

 

Oponenţii lui Voronin, bazîndu-se pe oboseala electoratului din cauza aflării lui timp de mai mulţi ani la putere, ceea ce nu este deloc un argument în epopeea moldovenească a alegerilor Preşedintelui. Aici lucrează alte argumente psihologice, bazate pe mentalitatea locală. Pornind de la acestea, Voronin este un concurent puternic.

 

Este important şi factorul faptului că, deşi au existat fostele peripeţii complicate în relaţiile dintre ex-Preşedinte cu Rusia – aici putem să ne amintim de nesemnarea în ultimul moment a Memorandumului Kozak care soluţiona problema transnistreană, embargoul din partea Rusiei la produsele vinicole din Moldova şi alte asperităţi, acest factor are astăzi semn pozitiv în direcţia lui Voronin.

 

Are de asemenea relaţii bune cu Moscova şi un alt pretendent la postul de Preşedinte  - liderul Partidului Democrat Marian Lupu. Spre deosebire de Voronin, el nu are bagaj o atare biografie politică, ceea este concomitent şi bine, şi rău. El n-a reuşit să-şi facă atîţea admiratori şi adversari. N-a făcut deocamdată nici mari greşeli politice, pe care le au alţi candidaţi la postul suprem în ţară.

 

Trebuie însă să recunoaştem că întro perioadă relativ scurtă după ieşirea din Partidul Comuniştilor şi trecerea în Partidul Democrat Lupu a reuşit să acumuleze un mare rating personal. Ce-i drept, ratingul lui şi ratingul partidului, după cum se spune la Odesa, sînt două mari diferenţe. Dacă e să spunem mai simplu, atît timp cît este Lupu, este şi partidul.

 

Pentru dînsul este caracteristic stilul de pacificator, care se străduie să acţioneze după principiul – mai bine o împăcare strîmbă decît o judecată dreaptă. Dacă la început aceasta irita o parte o societăţii civile, astăzi numărul simpatizanţilor lui creşte. În afară de aceasta, n-a lucrat pentru ratingul lui tactica expectativă neînţeleasă la început de electorat, de tăcere în situaţiile, cînd era necesară concretizarea poziţiei proprii în unele probleme actuale ale ţării şi societăţii.

 

După cum însă consideră astăzi experţii, acesta a fost pur şi simplu un calcul concret al staierului politic, care îşi păstrează forţele pentru un spurt la finiş. Acum el vine şi Lupu, spre deosebire de partenerii săi din coaliţia liberal-democrată – Preşedintele interimar, speakerul Parlamentului, liderul Partidului Liberal (PL) Mihai Ghimpu, Primul ministru, liderul Partidului Liberal-Democrat (PLDM) Vladimir Filat, dar şi liderul Alianţei „Moldova Noastră”, prim-vicespeakerul Parlamentului Serafim Urechean, el şi-a schiţat concret poziţiile faţă de România şi planurile ei hegemoniste, apartenenţa naţională (eu sînt moldovean, nu român), neaderarea Moldovei la NATO, protecţia drepturilor sociale ale cetăţenilor şi alte probleme stringente ale societăţii moldoveneşti.

 

În acest mod, în opinia experţilor, şansele lui Lupu să devină Preşedinte sînt suficient de reale. În orice caz, în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, dacă el va avea loc, liderul Partidului Democrat trebuie să acceadă.

 

Vladimir Filat de asemenea are speranţe să se numească prima persoană în stat, consideră analiştii. El este un mare şi priceput jucător în cursa prezidenţială. Joacă în toate flancurile, fără să aibă vreun cartonaş galben. Acea insistenţă, cu care Primul ministru îşi desfăşoară deja campania electorală, îi pune în gardă pe mulţi şi chiar îi sperie. Valurile zilnice de comunicate informative pe fluxurile agenţiilor de ştiri şi la canalele de televiziune, aflate sub puterea lui, dacă la început creeau impresia ca un exemplu de supercapacitate de muncă a Premierului, astăzi deseori provoacă reacţia de oboseală.

 

În afară de aceasta, conactele lui nechibzuite, îndeosebi cu membrii mişcărilor naţionaliste. Iar declaraţiile contradictorii pentru presă în Moldova şi România?! Aceasta, la fel ca PR-ul fără limite, care este pe conştiinţa echipei lui, şi multe altele inspiră celei mai mari părţi a electoratului şi în ţările, cu care se stabilesc relaţii de parteneriat, un sentiment al iritării. Filat însă, indiscutabil, este un pretendent de forţă şi ratingul lui acum este suficient de înalt pentru a conta real pe locul premiant în cursa prezidenţială.

 

Ghimpu nu are nici un fel de şanse să devină Preşedinte. Aceasta e opinia şi a experţilor, şi a politicii. Ajungînd în posturi supreme în stat din pură întîmplare, el confirmă aceasta în fiecare zi.

 

Cea mai mare surpriză în cursa pentru fotoliul de Preşedinte al Moldovei ar putea fi participarea la aceasta a unuia dintre cei mai bogaţi cetăţeni ai ţării, preşedintelui grupului Ascom, Anatolie Stati, se pronunţă unii experţi.

 

Miliardarul deocamdată n-a declarat public că va lupta pentru postul de Preşedinte al Moldovei. Businessul lui principal, iar acesta este tot ce ţine de extracţia, vînzarea şi prelucrarea petrolului şi gazelor, se află departe de hotarele Moldovei. De aceea, la prima vedere, Stati nu prea este cunoscut în ţară. Dar recentul sondaj sociologic privat, mi-a comunicat o sursă foarte informată, care a dotit să-şi păstreze anonimatul, a demonstrat ratingul suficient de solid al businessmanului.

 

Aceasta, la fel ca şi faptul că puterea în exerciţiu n-a îndreptăţit speranţele lui Stati, care, potrivit datelor experţilor, a adus o contribuţie însemnată la victoria ei, oferă posibilitatrea să presupunem că decizia lui de a conduce singur ţara nu se va lăsa mult aşteptată.