Vladimir Novosadiuc, şef al Reprezentanţei RIA Novosti la Chişinău

Referendumul pentru forma alegerilor Preşedintelui Moldovei, care s-a finalizat duminică cu un eşec asurzitor pentru organizatorii lui – liderii coaliţiei liberal-democrate – a pus cruce planurilor ambiţioase ale unor politicieni locali de a ocupa în noiebrie postul de şef al statului. În primul rînd, aceasta se referă la Preşedintele interimar Mihai Ghimpu, speaker al Parlamentului, care nu are nici un fel de şanse practice de a reveni în fotoliile pe care le-a ocupat.

Trebuie să renunţe pe un timp la ambiţiile lor prezidenţiale Primul ministru Vladimir Filat şi concurentul lui serios la funcţia de şef al statului Marian Lupu.

Toţi ei în ultimele luni s-au încadrat suficient de activ în cursa prezidenţială. Sute de panouri mari proslăvesc pe automagistralele moldoveneşti partidele lor, în acelaşi timp şi liderii acestor formaţiuni politice. Aceasta arată acum destul de neconvingător, cînd alegerile ca atare ale Preşedintelui se exclud deocamdată de pe agenda politică, iar în prim plan sînt înaintate alegerile parlamentare anticipate.

Eşecul referendumului a demonstrat elocvent politicienilor moldoveni că oricît a-i striga „halva, halva”, în gură nu se face mai dulce. Oricît ţi-ai face publicitate, promiţînd marea cu sarea, poporul, care s-a fript cu promisiunile deşarte ale anilor 90 din secolul trecut, poate fi greu înşelat.

Care este totuşi cauza eşecului la referendum a coaliţiei liberal-democrate de la guvernare şi succesului Partidului Comuniştilor (PCCRM) din opoziţie, care a îndemnat cetăţenii ţării să boicoteze plebiscitul?!

Probabil, politicienii moldoveni trebuie să tragă învăţăminte din înfrîngerile şi victoriile proprii şi străine. În acest caz este vorba că puterea în exerciţiu a călcat pe aceeaşi greblă a înfumurării ce a avut un rol fatal anul trecut pentru comunişti, care au pierdut puterea pe loc drept.

Coaliţia liberal-democrată, căreia puterea, în esenţă, i-a căzut în mînă singură, suficient de repede a început să creadă în exclusivitatea sa, precum şi în posibilitatea de a proceda după bunul plac. Legile au început să fie schimbate cu toate protestele nu numai ale opoziţiei, dar şi ale juriştilor cu experienţă, conform necesităţilor şi planurilor proprii. A început procesul îndepărtării de Rusia şi apropierii furtunoase de România.

Promisiunile de a acorda cetăţenilor fel de fel de bunuri materiale şi facilităţi tarifare s-au dovedit a fi vorbe goale. Preşedintele interimar a început să instituie date dubioase de tipul „zilei ocupaţiei sovietice”, să devalorizeze distincţiile de stat, împărţindu-le ba luptătorilor cu „regimul totalitar de ocupaţie”, ba oamenilor, căre îi împărtăşeau viziunile lui unioniste, rusofobe. În general, fac ce vreau.

Eşecul referendumului a devenit un duş rece pentru iniţiatorii lui. Doar pentru ce l-au zămislit şi atît de insistent îl doreau?! Referendumul urma să devină o repetiţie generală înainte de alegerile prezidenţiale şi parlamentare şi să demonstreze opoziţiei, tuturor cetăţenilor Moldovei forţa şi vigoarea noii puteri.

Ce-i drept, pentru orice eventualitate, această putere a tîrît prin Parlament decizia de a reduce pragul prezenţei la acest plebiscit pînă la ridicolele 33 de procente. Iar pentru a modifica articolul Constituţiei – 17 procente.

N-a fost de nici un folos.

Ce va urma? În continuare – din nou alegeri şi deocamdată aceeaşi criză politică.

Se va reuşi depăşirea ei în viitorul apropiat? E greu de spus, deoarece pe terenul politic al Moldovei rămîn aceiaşi jucători principali cu aceleaşi probleme.

Ce-i drept, există nuanţe substanţiale. Probabil, formaţiunile politice, care fac parte din coaliţia liberal-democrată, la alegerile parlamentare vor merge de sine stătător. Aceasta va diminua substanţial ratingul unora dintre ele.

PCRM însă, însufleţit de rezultatele boicotării anunţate de el a referendumului şi îmbogăţit cu experienţa aflării în opoziţie, are toate şansele să-şi ridice ratingul.